Societatea doreste sa acorde un imprumut unui salariat. Acesta va rambursa imprumutul in 2 ani. Va rugam sa precizati daca este posibil si care este baza legala?
Raspuns:
Acordarea de imprumuturi de catre o societatea comerciala este reglementata de legislatia privind activitatea de creditare efectuata de institutiile financiare nonbancare
Astfel: OG 28/2006 la Art.3 se precizeaza:
“(1) Activitatea de creditare se desfasoara prin institutii de credit definite in conformitate cu dispozitiile Legii 58/1998 privind activitatea bancara, republicata, si prin institutii financiare nebancare, in conditiile stabilite prin prezentul titlu, precum si prin legi speciale care le reglementeaza activitatea
(2) Entitatile, altele decat cele prevazute la alin. (1), nu pot desfasura cu titlu profesional activitati de creditare. “
Daca societatea are prevazuta activitatea de creditare in codul CAEN acordarea de imprumuturi de catre o societate comerciala catre un salariat este perfect legala.
In situatia in care societatea nu are activitatea de creditare in codul CAEN situatia de mai sus poate fi interpretata ca o facilitate acordata angajatilor pentru fidelizarea acestora, astfel incat nu mai poate fi considerata activitate de creditare “cu titlu profesional” asa cum este mentionat in ordonanta de mai sus.
In sprijinul unei astfel de opinii putem argumenta si prin prevederile art.144^4 din legea 31/1990 privind societatile comerciale:
„(1) Este interzisa creditarea de catre societate a administratorilor acesteia, prin intermediul unor operatiuni precum:
a) acordarea de imprumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu ocazia sau ulterior incheierii de catre societate cu acestia de operatiuni de livrare de bunuri, prestari de servicii sau executare de lucrari;
c) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a oricaror imprumuturi acordate administratorilor, concomitenta ori ulterioara acordarii imprumutului;
d) garantarea directa ori indirecta, in tot sau in parte, a executarii de catre administratori a oricaror alte obligatii personale ale acestora fata de terte persoane;
e) dobandirea cu titlu oneros ori plata, in tot sau in parte, a unei creante ce are drept obiect un imprumut acordat de o terta persoana administratorilor ori o alta prestatie personala a acestora.
(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile si operatiunilor in care sunt interesati sotul sau sotia, rudele ori afinii pana la gradul al IV-lea inclusiv ai administratorului; de asemenea, daca operatiunea priveste o societate civila sau comerciala la care una dintre persoanele anterior mentionate este administrator ori detine, singura sau impreuna cu una dintre persoanele sus-mentionate, o cota de cel putin 20% din valoarea capitalului social subscris.
(3) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
a) in cazul operatiunilor a caror valoare exigibila cumulata este inferioara echivalentului in lei al sumei de 5.000 de euro;
b) in cazul in care operatiunea este incheiata de societate in conditiile exercitarii curente a activitatii sale, iar clauzele operatiunii nu sunt mai favorabile persoanelor prevazute la alin. (1) si (2) decat cele pe care, in mod obisnuit, societatea le practica fata de terte persoane.”
Daca in conformitate cu prevederile de mai sus o societate poate acorda imprumuturi administratorilor in limita sumei de 5000 euro chiar si in afara activitatii sale curente inseamna ca prin omisiune (textul legii se refera la o interdictie de a efectua o operatiune, nu la permisiunea de a efectua operatiunea opusa) este legala acordarea de credite de catre societate catre terte persoane chiar si in afara activitatii curente (chiar daca nu are activitatea de creditare in codul CAEN) daca desigur nu desfasoara o astfel de activitate „cu titlu profesional” intrand sub prevederile legii 58/1998 privind activitatea bancara si a OG 28/2006 precizata mai sus.
Astfel, avand in vedere cele de mai sus, nici legea societatilor comerciale nu interzice acordarea de imprumuturi de catre o societatea comerciala catre angajati insa acest lucru trebuie sa fie reglementat de statutul societatii sau permis printr-o rezolutie a Adunarii Generale a Asociatiilor pentru a nu leza interesele acestora.
Deasemenea, acordarea unor astfel de imprumuturi trebuie sa fie efectuata ocazional si limitata la salariatii societatii pentru a aduce beneficii indirecte prin fidelizarea acestora astfel incat sa fie legata de politica de motivare a angajatilor specifica departamentului de resurse umane.
In situatia in care nu se precizeaza o dobanda pentru imprumuturile catre salariati acestora trebuie sa li se retina impozitul aferent dobanzii de referinta a BNR aplicabila imprumutului deoarece lipsa dobanzii este considerata o subventie acordata salariatului si tratata fiscal ca un venit impozabil.
Este recomandabila si precizarea unei astfel de facilitati in CCM la nivel de unitate sau in CIM inclusiv cu mentiunea unei sume maxime si a unei perioade maxime a imprumutului precum si a dobanzii aferente.
In conditiile de mai sus consideram ca o astfel de operatiune nu mai poate fi incadrata ca activitate de creditare efectuata cu titlu profesional avand doar un caracter ocazional, limitat si neavand ca scop obtinerea de venituri din dobanzi care sa sustina existenta societatii ci doar fidelizarea si motivarea angajatilor.
Situatia descrisa de dvs este destul de larg raspandita, foarte multe societati practicand astfel de instrumente de fidelizare acordate salariatilor si administratorilor inclusiv prin alte forme cum ar fi stock option plan, acordarea de actiuni gratuite, imprumuturi nerambursabile sau prime de profit.